Un primar de succes

Primarul municipiului Medias, Daniel Thellmann, a fost ales de cetateni prin vot universal, direct, egal secret si liber exprimat. Este la a doua legislatura.

 

El s-a nascut în  1 martie 1960, este casatorit si are 2 copii. A studiat la Facultatea de Inginerie si la Facultatea  de Drept (Stiinte Politice).El vorbeste fluent limba germana si este laudat pentru formele create în comunicarea cu cetatenii.
Daniel Thellmann este membru al Forumului German si membru al Partidului Democrat Liberal (PDL).

 

Mediasul este al doilea oras din judetul Sibiu, este un oras cu multe etnii: români, maghiari, germani, romi si alte nationalitati.

Înainte de interviu redactia a facut un sondaj de opinie în fata primariei, tinerii nu cunosteau numele Primarului iar cei vârstnici l-au laudat pe aceasta. Dintre cei vârstnici îi stiau fiecare numele.

Primarul a amânat întîlnirea cu Redactia "Ziarulmeu" care nu este obisnuita.
Textul complet al interviului nu poate sa apara în ziar. Daniel Tehllmann este un om elocvent, raspunsurile lui sunt fondante, însa pentru un interviu sunt prea lungi.
Din acest motiv puteti sa cititi interviul complet pe pagina: www.ziarul-meu.ro

Întrebari legate de orasul dumneavoastra:
Zm: Care este contactul pe care îl aveti cu cetatenii dumneavoastra?
Deci, contactul primarului cu cetatenii lui este unul bun. Noi avem anumite ore în care pot veni cetatenii, sa îsi spuna problemele; avem întâlniri cu cetatenii în diferitele cartiere ale orasului; întâlniri a cetatenilor, în cadrul carora se dezbat diferite probleme ale orasului. Ne-am obisnuit sa luam în considerare cele mai importante si cele mai adânci hotarâri ale consiliului, care influenteaza viata sau existenta multor oameni, si sa vorbim cu cetatenii  despre aceste hotarâri în detaliu, în continuu si fara întrerupere.

Zm: Si primaria foloseste aceste întruniri ale cetatenilor?
Da, da pentru ca eu consider ca o democratie poate doar sa functioneze, daca se ia în considerare dorinta cetateanului si pentru ca eu vad în urmatorul fel rolul meu ca primar a unui oras: sa îi întreb pe oameni sau pe cetateni ceea ce va urma, sau sa îi întreb ce parere sau ce solutie au ei pentru rezolvarea unei anumite probleme. Iar noi trebuie sa sintetizam aceste pareri diferite, iar mai apoi sa le aducem în consiliu. Acest lucru înseamna ca initiativa primarului pentru hotarârile consiliului este foarte importanta. Sa spunem, nu într-o democratie, dar cel putin în România, 80%, 85% din hotarârile consiliului sunt initiativele primarului, iar aceste initiative ale primarului se bazeaza pe ceea ce reda dialogul cu populatia. Mai vreau si mai pot sa adaug urmatorul lucru: acest sistem functioneaza deja de 3 ani. Am avut nevoie de un an pentru a pune în aplicare acest sistem.

Zm: Acum sunteti la a 2-a legislatura?
Da, da, din acest motiv vorbesc si despre trecut. Iar eu cred ca functionarea acestui sistem este confirmata prin faptul ca oamenii sunt implicati si ei în cele mai importante hotarâri ale orasului. Si eu consider ca acest lucru este important. Ca si informatie de fundal, ar mai trebui sa va spun, ca si pregatirea mea academica este stiinta politica, iar eu stiu cum functioneaza o democratie. Si sunt foarte consecvent în ceea ce priveste acest lucru, pentru ca eu cred ca rolul meu este acela de a  cataliza dorinta cetatenilor în hotarârile consiliului prin initiativa primarului. Ceea ce înseamna: dialog cu cetatenii, vedem de ce au nevoie cetatenii, vedem ce le lipseste, vedem care e parerea publica referitoare la un anumit domeniu, dupa care avem initiativa, iar dupa aceea se formeaza o hotarâre a consiliului. Aceasta hotarâre se formeaza doar dupa ce s-a si vorbit despre aceste fapte.

Zm: Câti someri sunt în momentul de fata în Medias?
Rata somerilor în Medias înca nu a crescut. Deci înca tot mai avem – as spune – un numar relativ mic de someri.

Zm: Cam câti la suta?
Ultima data când am aflat despre rata somerilor a fost cândva în decembrie, cu un numar de 1,8%. Peste iarna se mai adauga cei 0,5% din cauza diferitelor santiere care închid definitiv sau care se închid doar peste iarna.

Zm: Dumneavoastra simtiti criza mondiala?
Deocamdata nu, dar bineînteles aceasta criza o sa ne afecteze si pe noi dupa o perioada scurta sau lunga de timp. Avem deja primele indicii premergatoare. Ceea ce înseamna ca banii curg mai greu, iar fabricile anunta deja faptul ca au de gând sa demisioneze unii angajati, din cauza crizei

Zm: Ceea ce înseamna ca sunteti pregatiti si în ceea ce priveste partea sociala?
Da.

Zm: Noi toti am vazut cu uimire ca anul trecut au venit microbuze din Medias, în toate satele, si au dus oameni la lucru, în fabrici. Iar acesti oameni o sa devina someri acum, pentru ca bineînteles cei care vin de la sate, o sa fie cei care o sa fie primii demisionati.
Da, deci acest lucru este o politica a firmelor. Si bineînteles, noi nu avem voie si nici nu ne putem amesteca în aceasta politica. Deci fiecare trebuie sa stie ce face cu firma sa privata. Noi ca oras avem obligatia – nu obligatia legala, ci în primul rând obligatia omeneasca – sa dam, din principiu de solidaritate, din banii pe care îi platesc oamenii acestia ca impozit, si celor nevoiasi sau celor care au neaparat nevoie de bani.

Zm: Spuneti ca nu aveti voie sa va amestecati. Însa daca politica acestor firme este asa ca aduna oameni pentru scurt timp pentru a lucra, iar dupa aceea îi demisioneaza foarte repede, atunci va priveste si pe dumneavoastra, daca devin someri.
Da, asa cum ne afecteaza si pe noi, daca platesc de trei sau de patru ori taxe când angajeaza muncitori. Deci viata dintr-un oras sau dintr-o comunitate este îmbinata una cu alta. Dar aceasta îmbinare nu înseamna în acelasi timp ca se împart competentele. Într-un stat de drept aceste competente sunt împartite foarte exact. Daca permitem ca aceste granite sa fie depasite, atunci nu mai ia nastere un stat de drept, ci ia nastere o altfel de forma a statului. Bineînteles în ceea ce priveste sufletul meu, nu ma simt bine, pentru ca misiunea mea cea mai importanta a fost, în timpul primei mele legislaturi, sa fac rost de locuri de munca. Iar eu vad acum cum si lucrul meu sau sa spunem si mica mea contributie la acest lucru este distrusa. Dar, ca si primar poti folosi sufletul doar pentru putine scopuri. Ca primar trebuie sa faci administratie foarte rece, pentru ca daca lucrezi cu sufletul ca primar, atunci esti simpatic, însa doar pentru foarte putini oameni. Iar pentru ceilalti oameni, nu.

Zm: Aveti o solutie pentru a raspunde la criza din Medias?
Eu cred ca dorinta aceasta, de a duce o viata mai buna, a determinat oamenii, dupa ce au primit conditii regulate de serviciu, sa ia credite. Dar aceasta forma de viata nu se gaseste doar la noi. Si daca ne gândim mai adânc, atunci motivul acestei crize este chiar aceasta forma de viata. La faptul ca nu o sa se mai poata platii aceste rate mai târziu înapoi, pentru ca conjunctura nu o sa mai permita acest lucru, sau pentru ca locul de munca o sa dispara, sau gândit foarte putini, sau daca sau gândit, nu au spus aceste lucruri. Însa nici nu cred ca „vina” creditelor este doar „vina” celor care iau credite, ci si a celor care dau credite. Si trebuie sa va amintesc de faptul, ca au fost cazuri, în care nu aveau oamenii nevoie nici de un contract de munca, ci a existat asa numitul credit cu buletinul. Din fericire a fost atâta neîncredere, sau numiti acest lucru ratiune, sau instinct, sau cum vreti, în România, încât nu s-au facut ipoteci pe case pentru aceasta forma de viata. Bineînteles au existat si excese, însa aceste cazuri nu sunt numerele dominatoare. Deci daca am face un sondaj de opinii si am spune ca în România am avea, sa spunem, 5 milioane de locuinte, atunci nu îmi este cunoscut faptul ca 2,5 milioane din aceste 5 milioane de locuinte au ipoteci. Ceea ce îmi este cunoscut, este faptul ca  diferitele institutii de credite au dat credite fara sa se gândeasca la consecinte, iar acum, în perioade din acestea, mai grele, este foarte greu sa platesti aceste credite înapoi.

 

Zm: Care sunt viitoarele proiecte pentru Medias?
Sunt în principal proiecte care vizeaza investitii în infrastructura. Putem vorbi aici mai ales despre constructia strazilor, sistemul de aprovizionare cu apa potabila a orasului, cât si despre salubritatea orasului. Iar acum o paranteza: curatenia are mai multe componente. Cea mai importanta componenta este aceea în care nu se tine curatenia din cauza educarii. Aceasta este cea mai importanta componenta. La aceasta componenta lucram noi acum si încercam sa îi învatam pe elevi - asa cum se facea acum 40 de ani în democratiile vestice cu elevii din clasa întâi, ba chiar din gradinita – ca în prima instanta nu se cade sa arunce ceva pe jos. Iar în a doua instanta s-a adaugat miscarea verde, ca prin acest fapt se distruge pamântul. Iar acest lucru se face constant în toate democratiile, cu rezultate diferite, pentru ca, sa spunem, nu putem compara dorinta de unitate din Germania cu cea din Grecia (însa nu as pune aceste doua state pe primul si pe ultimul loc, este pur si simplu o comparatie). Singura posibilitate pentru a avea în aceasta directie un rezultat stabil este educarea. Si din acest motiv orasul este implicat în diferite actiuni din ciclul primar, care începe la noi din clasa întâi pâna în clasa a 4-a, si terminându-se cu ultimul ciclu, cu gimnaziul, ceea ce înseamna clasa a 11-1, a 12-a. Aceste actiuni sunt de exemplu începând de la sculpturi uriase, facute din cartoane, sau începând de la diferite figuri, facute din mizerii adunate din natura, pe care mai apoi le-au lipit elevii cu scotch si pe care le-au expus, pentru ca oamenii sa vada cât de mult se arunca, si terminându-se cu elevii clasei întâi care participa la concursuri organizate de exemplu de colegii de la Tetra Pack, ceea ce înseamna ca noi primim laptele, dar nu mai avem voie sa aruncam ambalajul. Deci aceasta educare parcurge pe o perioada de 12 ani, deci începând din clasa întâi, de fapt din gradinita, pâna în clasa a 12-a. Si dobânda acestei investitii se va vedea în viitor. Ceea ce va mai pot spune este ca exista si o asa numita educare indirecta. Deci copii si tinerii au obiceiul ca dupa ce au învatat ceva, sa duca ceea ce au învatat si acasa. Si s-a si întâmplat ca la unele iesiri la iarba verde a venit tânarul baiat si a spus: „Tata, nu putem sa lasam acest lucru aici, dar punem totul în sac.” „Nu, îl punem în foc.” „Nu, nici în foc nu îl putem pune, pentru ca e plastic, iar daca arde, atunci din nou nu este bine.”

Zm: Dar daca vorbim despre judet si ne gândim si la satele din jurul Mediasului, atunci trebuie sa punem întrebarea, daca acolo sunt si educatorii, care îi educa, cum ati descris dumneavoastra mai sus, pe elevi?
Educarea parcurge în toate domeniile socializarii. Si nu vreau sa exclud nici socializarea primara aici. Si aceasta educare apare si în cea secundara si în cea tertiara. Ceea ce înseamna ca exista o educare directa, facuta de catre învatatori, care au o influenta asupra elevilor. Despre calitatea acestei educari nu putem vorbi, pentru ca nu avem datele necesare, pentru a spune daca are efect sau nu, daca se vede ceva sau nu. Însa mai vreau sa va atrag atentia asupra unui fapt. Tot vorbiti despre tinuturile satesti, daca veniti din aceste tinuturi, atunci ati vazut, ca daca comparati numarul satenilor cu cel dinainte de 1989, atunci o sa vedeti ca acest numar a ajuns cam la jumatate de cât a fost atunci. Ceea ce înseamna, ca populatia de la tara (nu neaparat pentru ca populatia saseasca a emigrat sau pentru ca populatia maghiara a gasit o sansa mai mare în strainatate, acestea toate sunt elemente) s-a înjumatatit pentru ca pe de o parte acest lucru a fost la moda si înainte de revolutie, pentru ca oamenii trebuiau sa vina de la tara în oras, pentru a gasi de lucru, pentru ca pe câmp faceau tractoarele si masinile tot serviciul, asa cel putin a fost descris în acele ziare, care apareau atunci zilnic, si un numar mare a populatiei din toate categoriile au emigrat, dar ma refer nu doar la faptul ca au emigrat pentru a nu se mai întoarce, ci au emigrat pentru a munci. Educarea, pe care o primeste aceasta categorie în strainatate, stiu ca este o educare brutala, pentru ca în strainatate esti foarte mic si trebuie sa te supui imediat, pentru ca daca nu îti este frica ca ti se întâmpla ceva. Aceasta supunere înseamna si aceste obisnuinte elementare, de exemplu sa nu faci mizerie sau sa nu faci scandal pe strada, iar aceste obisnuinte ramân. S-a întâmplat ca s-a simtit ceva din aceasta educatie când sau adunat, la o anumita întâlnire cu ocazia diferitelor zile de sarbatori, sau cu diferite ocazii, foarte multi cetateni a unei anumite zone, si din zonele satelor, care sau întors de Pasti de exemplu. Bineînteles, dorinta de libertate îi obliga pe acesti oameni sa conduca mai repede sau sa faca lucruri pe care nu le-ar face în mod normal în Austria sau în Spania sau în Irlanda sau în Germania, însa aceasta este dorinta de libertate. Dar eu am observat, ca acesti oameni au o inhibitie: a.) în ceea ce priveste sa arunce obiecte pe jos si sa faca mizerie, b.) am observat si faptul ca evita sa arda aceste lucruri.

Zm: Însa vrem sa vorbim si despre cealalta jumatate, care a ramas aici.
Cunosc mentalitatea oamenilor care traiau mai demult în aceste comune. Mentalitatea din zilele noastre nu o cunosc, a devenit una cu mult mai complexa. Însa ceea ce mai cunosc este urmatorul lucru: nu conteaza cât de rigizi sunt acesti 50% de oameni ramasi, pentru ca întotdeauna au altii o influenta asupra lor. Deci, daca vine cineva si îti spune ceva, atunci cel putin ai primit aceasta informatie si stii din acest moment ca ceva este bun sau rau.

Zm: Ce credeti, în România sunt primarii bine platiti? Iar dumneavoastra?
Eu consider ca întrebarea este superflua, pentru ca introduce un element, care nu poate fi cuantificat, un element de morala: bine, ce înseamna bine, ce înseamna rau? Dati-mi un element de referinta, dati-mi un punct de comparatie. Întrebarea daca ar fi sunat: „În comparatie cu Ungaria, primarii din România sunt mai bine platiti sau mai rau?” Si atunci imediat va puteam raspunde ca primarii din România sunt mai putin platiti ca primarii din Ungaria.

Zm: Dar în România, în comparatie cu sefii firmelor, procurorii?
În România se vorbeste foarte mult despre salarii mici si salarii mari în ziua de astazi. Dar nimeni nu vorbeste despre salariile din administratia publica locala, nu stiu daca ati observat acest lucru. Deci permanent primim ca exemple salarii exorbitante ale diversilor functionari de la ministere însa nimeni nu deschide un subiect de discutie sa vedem ce înseamna grila de salarizare sau ce înseamna salariile în cadrul administratiei publice locale. Acest lucru, datorita celor peste 2800 de unitati administrativ teritoriale, adica orase, municipii, comune din România, aici salariile au fost tinute foarte bine în frâu. Din ce cauza? O data pentru ca numarul celor care sunt angajati în administratia publica locala este cu mult mai mare decât numarul celor angajati în administratia centrala, unul la mâna; doi la mâna: nu au fost fonduri. Eu îmi închipui foarte greu cum un primar de comuna va putea sa promita subalternilor sai mariri de salarii, daca aceasta comuna nu dispune de venituri proprii si daca ea este total dependenta de ceea ce primeste de la judet pentru echilibrarea bugetelor. În acest sens, grilele de salarizare ale functionarilor publici atât de executie cât si de decizie în administratia publica sunt fixe, sunt foarte clare. Orisicine vrea sa se angajeze, poate sa mearga sa vada: am atâta vechime, am aceasta pregatire profesionala, acestea corelat cu locul pe care vreau sa îl adere iar acesta este salariul. În acest sens nu putem sa vorbim de bine sau de rau, putem sa vorbim de o constanta, pe care daca tu, care vrei sa îti vinzi forta de munca în calitate de functionar public în administratia publica locala, decizi ca banii pe care îi primesti sunt suficienti, vii, daca nu, te duci si îti cauti de lucru în alta parte. Pentru primar este acelasi lucru. Deci primarii din România sunt platiti dupa rangul orasului pe care îl conduc. Este un lucru foarte clar si stabilit. În momentul în care te decizi sa candidezi la primaria unei localitati si pui accent foarte mare pe banii pe care urmeaza sa îi primesti, atunci va trebui sa te duci sa consulti aceasta grila si sa spui: „Uite domnule unul din motivele care ma face sa candidez, respectiv sa nu candidez este si salarizarea.” Întotdeauna ceea ce primeste, si acest lucru este de când e lumea si pamântul, deci niciodata salariile nu sunt suficient de mari, în orice domeniu. În orice domeniu avem întotdeauna nevoie de mai muti bani, avem întotdeauna nevoie de mai mult. Însa foarte putin se pune întrebarea: „Cât trebuie sa muncesti pentru banii respectivi?” În ceea ce priveste salarizarea si încadrarea:  salarizarea si încadrarea primarilor în momentul de fata este un echilibru, care poate sa fie acceptat sau poate sa se discute asupra lui. Nu vad ce discutie sau nu vad cum ar putea sa influenteze aceasta discutie o modificare în acest sistem. Daca discutam însa despre a aseza si salariile primarilor întro grila de salarizare a functionarilor publici si intro grila de salarizare pentru toti cei care lucreaza întro administratie publica, ei, acolo intervin acum comparatiile, sa vedem daca un primar de municipiu poate sa fie comparat cu, sa zicem, un procuror. Daca da, atunci de ce nu sunt si salariile la fel. Daca nu, atunci de câte ori trebuie sa primeasca un procuror mai mult sau mai putin. Acest lucru cred, si toata discutia despre salarii, este declansata de inexistenta unui sistem de salarizare, care sa aiba predictibilitate în proiectarea carierei tale de functionar. Deci în momentul de fata, cine intra în administratia publica, indiferent la nivel local sau la nivel central, nu poate sa dea o predictibilitate carierei sale politice, datorita inexistentei legii salarizarii, despre care se vorbeste foarte mult în ultima vreme, dar nu se face aproape nimic; si datorita, si aici este poate ca înca un lucru, care este foarte interesant, datorita faptului ca nu se stie de ce ai nevoie pentru a trece dintr-o categorie, sa zicem, în care esti întro treapta superioara. În momentul de fata se discuta numai despre vechime sau cu alte cuvinte, nu stiu, uitati-va la acel pom (a aratat spre un pom din sala) daca are o anumita vechime în primarie, el ar trebui sa poata sa primeasca un litru mai mult de apa la radacina, numai pentru ca are vechime.

Zm: În primaria din Medias exista coruptie?
Iarasi trebuie sa definiti ce înseamna coruptie.

Zm: Coruptie este daca fac în asa fel, ca cineva sa primeasca ceva, ce nu este permis, pentru a avea anumite rezultate.
Din punctul de vedere al administratiei publice, în general în municipalitatea Medias si în particular nu exista coruptie, sau cel putin pâna în momentul de fata nu îmi sunt cunoscute fapte de coruptie.

Zm: Pentru mine începe coruptia deja de la un pachet de cafea.
Pentru mine nu! Pentru mine începe coruptia nu de la un pachet de cafea. Pentru mine începe coruptia acasa, când împachetezi pachetul. Deja gândul îmi este strain sa dai ceva pentru un serviciu de la sine înteles. Daca am ajuns deja la pachet, atunci este deja din pacate cu mult, mult prea târziu. Deci daca stam deja cu pachetul în primarie si încercam sa ne rezolvam problema cu acest pachet, atunci e deja cu mult, mult prea târziu.

Zm: În concluzie, referitor la Medias, negati faptul ca acest lucru este o practica raspândita, si micul pachet?
Nu pot si nici nu vreau sa vorbesc despre alti colegi. Vorbesc despre ceea ce cunosc. Si pot sa va spun pozitiv, ca în primaria din Medias nu este cazul sa ajungi la anumite servicii prin mici „cadouri” date în schimbul serviciilor. Deci acest lucru a fost un pact între mine si angajati, pe care l-am încheiat imediat în vara anului 2004 si acest pact cuprindea urmatoarele lucruri: noi încercam si vedem ce putem face cu salariile pentru a ne putea situa cumva si în rândul celor angajati platiti mai rau din rangul mijlociu, pentru ca pâna atunci am fost în rangul celor angajati din rangul de jos. Deci noi urcam în liga mijlocie si pentru acest fapt lasam toate micile cadouri, suveniruri si asa mai departe din partea cetatenilor la o parte.

Întrebari personale:

 

Zm: La a câta legislatura sunteti?
La a 2-a.

Zm: Care este motivul pentru schimbarea partidului? Acest lucru a fost descris detaliat în mass media.
Si anume am trecut de la care partid în care, pentru a clarifica situatia?

Zm: De la Forumul German în PDL.
Ceea ce înseamna ca am plecat de la Forumul German, nu?

Zm: Da.
Nu. Acest lucru este o informatie gresita. Noi nu am plecat niciodata de la Forumul German. Si acum sunt membru al forumului si de fapt nimeni nu îmi poate lua aceasta calitate. Asa cum organizatia germanilor din România, nu este un partid politic, ci o asociatie - nu vreau sa devin cinic acum, însa Forumul Democrat German s-a format în functie de legea asociatiei. În România, prin sugestiile Comisiei Europene, în ceea ce priveste minoritatile, le este dat acest drept minoritatilor. Deci daca o minoritate decide sa candideze întrun anumit domeniu sau întrun anumit nivel, atunci atât legea alegerii cât si legea partidului este asa: ca îi permite acestei minoritati, sa îsi aseze candidatii sai în asa fel, încât acestia sa poata candida. Ba chiar mai mult, din acest punct de vedere România îndeplineste, sa spunem, cele mai mari conditii, care sunt puse în ramele protectiei minoritatilor, cu exceptia drepturilor colective, adica eu cred ca în România nu sunt permise drepturile colective ale minoritatilor.
Dupa ce s-a încheiat mandatul meu ca si primar din partea forumului, m-am decis, ca om liber, intro tara libera sa intru întrun partid politic. Mai trebuie sa va marturisesc ceva: este primul partid politic în care sunt membru. Pe parcursul vietii mele nu am schimbat nici un partid politic. Este primul partid politic în care sunt membru. Toata aceasta poveste este o poveste destul de simpla din perspectiva noastra: aici în Medias ne-am dat seama ca ne întelegem foarte bine cu colegii de la PDL, iar cu permisiune presedintelui pe tara a forumului si cu permisiunea presedintelui PDL-ului a municipiului am format o alianta de alegere, am dat de stire asupra acestei aliante, am primit chiar semnul de alegere autoritar prin monitorul oficial, iar cu o saptamâna înainte ca organizatiile municipiilor trebuia sa semneze lista candidatilor, organizatia municipiului PDL a semnat fara nici o retinere, însa organizatia municipiului a germanilor a avut îndoielile ei. Noi am presupus ca putem discuta acest fapt, pentru a ne putea explica, cu doua zile înaintea datei limita a predarii listelor am fost si invitati la aceasta discutie, ceea ce nu a fost acceptabil pentru noi, pentru ca nu poti merge cu o lista cu doua zile înainte de termen. Exact acei candidati, care au fost stabiliti deja în martie, au intrat în PDL si exact acea alianta de alegere mai functioneaza si în ziua de azi, si acum. Deci nu am schimbat nici un partid politic. Tot ce am facut noi am facut cu acordul organizatiei municipiului, deci cu acordul organizatiilor superioare, pâna în acel moment în care, din motive diferite, pe care le aveau colegii nostri din Sibiu. Lor nu le mai convenea ca cei din Medias lucreaza împreuna cu cei de la PDL. Din acel moment s-a terminat.


Întrebari despre tara:

Zm: Ce credeti, pentru cât timp va rezista acest guvern?
Nu stiu ce înseamna a rezista un guvern. Guvernul din momentul de fata functioneaza. Cei care se ocupa de gestionarea functionarii unui guvern nu sunt nici primarii si nu sunt nici cetatenii, ci parlamentul României. Sunt mijloace institutionale foarte clare prin care un guvern poate sa fie demis, dizolvat si înlocuit cu altceva. În momentul de fata eu consider ca este prea devreme sa discutam despre cât rezista, din moment ce nici nu a început sa functioneze.

Zm: Dar nu este si o întrebare a poporului?
Nu, nu, eu nu vad lucrurile astfel. Nu vad ca poporul este menit sa tina sau sa darâme un guvern. Eu numesc acest lucru revolutie.

Zm: Si revolutia poate sa fie un lucru bun.
O revolutie este de fiecare data ceva bun, însa o evolutie este ceva mai bun. Diferenta dintre o revolutie si o evolutie este de fiecare data litrii de sânge care curg. Si din acest motiv sunt un adept al evolutiei. Ceea ce înseamna ca daca acest guvern nu mai corespunde premisei politice, iar daca acest guvern nu mai corespunde unei întelegeri între membrii, atunci se vor desparti. Nu se vor desparti ca dusmani pe viata si pe moarte, ci se vor desparti ca parteneri, care au încercat sa faca, pe o anumita perioada de timp, ceva.
Deci eu îi dau acestui guvern sanse bune, pentru ca oamenii care lucreaza acolo împreuna se si înteleg bine între ei. E asa de parca m-ati întreba, daca merg doua echipe la fel de puternice pe un teren de fotbal: „Bine, care din ele va câstiga acum?” Va pot spun numai ca pot doar alege sau sa va dau un raspuns foarte aleatoriu sau daca nu sa fii vorbit cu arbitrul în asa fel încât sa câstige o echipa si sa piarda alta.
Deci guvernul o sa functioneze pâna când oamenii din guvern cred ca se înteleg între ei. Daca idealele si programele guvernului se distanteaza prea tare unele de altele, atunci se vor desparti.

Zm : Este România cu acest guvern cu un pas înainte sau cu un pas înapoi?
Depinde, daca va gânditi la un fel de viata marxista, atunci înaintam tot timpul, nu? Acum nu stiu din nou ce înseamna înainte si înapoi. Acest guvern este un raspuns la optiunile cetatenilor, care au ales atât pe un partid cât si pe celalalt cu aproape acelasi numar de voturi. Sa va gânditi doar la faptul ca este o diferenta, bineînteles în avantajul partidului democrat liberal, sa ajunga cu 3 voturi în legislativa româneasca. Deci cu aceasta diferenta comparativ cu numarul celor care stau acolo este una neimportanta, ceea ce înseamna ca hotarârea de a forma o mare coalitie, ceea ce s-a întâmplat de fapt si în Germania, functioneaza.

Zm: Cu înainte si înapoi ne referim de exemplu la faptul ca Comisiile Europene aduc statului Român permanent aminte, pâna în ziua de az,i sa faca în sfârsit ceva legat de coruptie. Din acest motiv ne si refeream cu aceasta întrebare, unde o sa ajungem cu acest guvern? O sa se întâmple în sfârsit ceva?
Din punctul meu de vedere, dupa intrarea în Uniunea Europeana urmeaza o faza de integrare. Faza sau fazele de integrare, deoarece pot sa fie mai multe, pot dura foarte mult. De exemplu putem sa spunem si acum foarte greu ca Grecia, care este un membru mai vechi a Uniunii Europene, este integrata complet. Iar acest proces dureaza. Este un proces care parcurge etape istorice, iar etapele istorice sunt decenii, secole, deci acest lucru depaseste prezenta noastra biologica, dar asa stau lucrurile. Eu cred, ca atât timp cât Dumnezeu mai tine o mie de ani lumea asa cum este ea acum, România o sa ajunga la alt nivel. Ceea ce mai vreau sa adaug legat de aceste lucruri, este ca în cadrul acestui proces de integrare, în care se afla si România, nu te mai poti juca dupa regulile pe care le-ai facut acasa. Sa intrat întro asociatie si sau atribuit regulile acestei asociatii. Iar daca numim aceasta asociatie Uniunea Europeana, si daca în Uniunea Europeana trebuie tinuta coruptia la un anumit nivel, atunci va trebui sa scada în cadrul procesului de integrare, si prin mecanismele avertizarilor si sanctiunilor europene, si în România coruptia la acel nivel. De ce spun sa scada? Din perspectiva mea – si acest lucru vi-l spun foarte sincer si foarte serios – în urma unor studii, pe care vi le si pot pune la dispozitie, nivelul de coruptie din România nu este cu mult mai mare decât în Ungaria sau în Bulgaria. Problema în România a fost poate si aceea de a gasi o scuza sa consoleze tara pâna în 2007. Deci: „Oameni buni, nu va putem lua în Uniunea Europeana, pentru ca voi sunteti corupti.”

Zm: Europa a avertizat de mai multe ori România sa respecte conventia si lupta împotriva coruptiei. Iar eu sunt de parere ca aceasta coruptie trebuie distrusa în totaitatel. Care este parerea dumneavoastra legata de acest fapt?
Acum suntem din nou de pareri diferite. Din principiu sunt cel putin dupa 1936 împotriva solutiilor totale. Eu nu vad nicaieri solutii totale. Daca vorbim despre o solutie relativa, si spunem: „Bine, statul si functiile lui nu sunt în pericol din cauza coruptiei”, asa cum este câteodata cazul în România, functia societatii civile nu îsi pierde conturele prin coruptie sau nu este dusa de aceasta în alta directie, iar daca cele mai importante institutii ale statului, inclusiv armata si biserica, nu sunt atacate de acest virus sau nu sunt atât de puternic atacate, încât arata semne de slabiciune, atunci eu sunt multumit. Însa în acel moment, în care vad, ca o investitie sa spunem de un milion de Euro este pusa în pericol din cauza unei mii de Euro si din cauza unui concediu în Mallorca, atunci sunt si eu pentru distrugerea totala a coruptiei, pentru ca în acel moment se învârte totul împotriva omului. Este o afacere totala, contraproductiva, distrugatoare si pe termen lung o afacere, care nu se va mai putea controla, iar exemplele din România au aratat acest fapt. Daca se permite coruptia de la un anumit nivel, atunci consecintele sunt catastrofale. Nici sa scazi sub acel nivel, nu ar însemna nimic. Coruptia nu ar trebui sa influenteze buna functionare a institutiilor de stat si mai ales buna functionare a statului în sine.


Întrebari din lume:

Zm: Ce parere aveti despre domnul Obama?
Eu nu îl cunosc personal, îi doresc mult succes în functia sa, are si o functie grea, da, este presedintele Statelor Unite ale Americii.

Zm: Si ce parere aveti despre faptul ca un afro-american este acum presedintele Casei Albe?
Eu nu cred ca Obama este prima personalitate mare afro-americana, care a atins inimile americanilor, daca ne gândim de exemplu la Martin Luther King si la multi alti afro-americani. Din perspectiva mea înseamna doar ca procesul de omogenizare în populatia americana continua, ca America ramâne în continuare marele creuzet de topire a lumii si ca visul american se si poate îndeplini într-adevar, daca regulile democratiei functioneaza  într-adevar si daca regulile co-existentei societatii civile cu guvernul functioneaza si ele cu adevarat.

Zm: Se poate întâmpla acest lucru si în România? Se poate întâmpla ca un tigan cu pielea închisa sa devina  presedinte?
Deci, eu nu as asocia imediat culoarea pielii cu tiganii. Pentru ca va pot arata si tigani blonzi cu ochi albastrii. Dar eu as spune urmatorul lucru: populatia romilor si a sintilor sau tigani cum se numesc ei, este o populatie dinamica, a carui numar creste. Capacitatea de adaptarea si istoria acestui popor – daca este cunoscuta – este o istorie tumultuoasa si ca premergatori a trupelor nomade, daca ne uitam în trecut, au dovedit deja atunci ca au destule calitati daca se folosesc aceste calitati si se pun întro lumina buna. Din perspectiva mea, ca primar a unui oras în care avem un numar mare de romi (sinti mai putini, pe acestia nu îi avem aproape deloc, as spune chiar deloc) si în care acest numar este mai mare decât numarul celorlalti din societate însa care se afla la marginea societatii si acest lucru nu din vina lor – ceea ce mentionez tot timpul: nu din vina lor – pentru ca daca s-ar fi luat în considerare în ultimii 300 de ani doar o parte a sanselor egale, atunci nu ar fi tiganii acolo unde sunt ei acum. Si daca spun acei tigani, spun majoritatea tiganilor, însa nu toti. Acum, daca creste numarul acestui popor si daca acest popor se întareste, atunci este foarte posibil ca lânga domnul Madalin Voicu sa ajunga în parlament si alti oameni, care recunosc ca apartin acestui popor si si participa în acest sens. Eu as spune ca este important, ca regulile democratiei sa fie tinute. Din perspectiva aceasta sunt un integrationist, deci nu fac politica care tine parte doar cuiva si nu fac o politica guvernamentala. Pentru ca întro Europa consensualista si corporatista putem vorbi doar despre integrare.


Întrebari scurte:

Zm: Ce va place cel mai mult la dumneavoastra?
Nu m-am gândit niciodata.

Zm: Ce va framânta pe dumneavoastra?
Problemele de serviciu.

Zm: Doriti sa vorbiti cu domnul Obama?
Daca am ocazia, da.

Zm: De care realizare sunteti cel mai mândru?
Revigorarea societatii civile în Medias.

Zm: Ca si copil ati vrut sa fiti ca......?
Tata.

Zm: Cum va relaxati cel mai bine?
Jocuri pe calculator.

Zm: Ce înseamna pentru dumneavoastra o provocare?
Un lucru pe care trebuie sa îl rezolv când nu sunt resurse, întrun timp foarte scurt.

Zm: Care este cântecul dumneavoastra  preferat?
Îmi plac mai multe, deci nu pot sa ma pronunt aici.

Zm: Cântece în limba româna sau în limba germana?
În toate limbile.

Zm: Pentru ce lucru ati dori sa platiti multi bani?
Nu m-am gândit niciodata la asa ceva.

Zm: În care oras din Europa ati dori sa aveti o casa?
În Medias.

Zm: Ce puteti sa gatiti cel mai bine?
Omleta de ou.

Zm: Daca ati fi condamnat la moarte, care ati vrea sa fie ultima dumneavoastra masa?
Nu m-am gândit niciodata. Pentru mine mâncarea se afla chiar pe locul 20. Daca nu îmi dati 7 zile nimic de mâncare nu am nici o problema.

Zm: De câte ori schimbati programul când va uitati la televizor?
Nu prea apuc, pentru ca adorm.

Zm: Care este actrita dumneavoastra preferata?
Nu ma pricep, în domeniul cinematografiei nu ma pricep.

Zm: Stiti ce se vorbeste pe la spate despre dumneavoastra?
Nu, si nu ma intereseaza.

Zm: Ce parere aveti despre acest interviu?
Este un interviu foarte bun, din care sper ca dumneavoastra sa aveti folos în ziar

Zm: Sasii din Transilvania sunt ...
... plecati în Germania.

Zm: Liberal este ...
... o doctrina politica

Zm: Domnule primar, va multumim pentru interviu.
Cu placere si succes!