Michael Jackson

Un milliard de oameni din întreaga lume au urmărit cu sufletul la gură înmormântarea transmisă de televiziuni şi organizată de „King of Pop“, aşa cum a fost numit Michael Jackson de asemenea în toată lumea. El a fost înhumat abia după şapte săptămâni şi se pare că acesta nu va fi locul odihnei sale veşnice.

Medicul său personal Konrad Muray îi injectase zilnic, timp de şase săptămâni, Propofol, un anestezic administrat numai în spitale înainte de operaţii, pentru că Jackson care suferea de insomnie.

Acum, când acest subiect nu mai este la ordinea zilei, este momentul ca Ziarulmeu să îl abordeze pe prima pagină. Nu din veneraţie, ci ca avertisment.

La fel cum MJ a trăit anesteziat permanent, nici întreaga sa existenţă nu a avut legătură cu realitatea. Acesta să fie oare elementul care îi atrage pe fanii săi din întreaga lume? Nu ne dorim cu toţii să trăim în realitate? Cu săptămâni înainte de moartea sa, MJ a fost prezentat de mass-media ca o glumă proastă: pedofil şi dansator perfect, cu un gest simbolic al mâinilor în faţa organelor genitale în timpul dansului.

Şi dumneavoastră vă plac parcurile de distracţie. MJ a trăit într-un parc de distracţie „Neverland“. Vă plac maimuţele? Cel mai bun prieten al lui MJ a fost chiar o maimuţă.

MJ reprezintă exemplul dramatic pentru situaţia în care un om care îşi poate permite şi poate avea orice. Este un exemplu pentru cazul în care cineva refuză să devină adult, cea mai mare dorinţă fiind aceea de a rămâne copil. Miliarde de oameni îl venerează ca pe un model. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mă număr printre ei. Mereu mi se pare suspectă o persoană care atrage mase de oameni. MJ şi-a dorit să rămână copil şi, într-un fel, a reuşit acest lucru, un copil marginalizat şi izolat. Pentru el, „îmbătrânirea“ reprezenta o viziune teribilă.

Noi, creştinii, ştim că îmbătrânirea reprezintă o realitate. ( Puteţi citi despre acest subiect şi în articolul meu „Cuvântul de duminică“ de la pagina 4 din acest ziar. „Culorile toamnei“).  Aceste culori nu vin dintr-o lume strălucitoare, aceste culori nu au nicio legătură cu un clovn nebun, aceste culori nu descriu ca pe un spectacol toamna vieţii. MJ a trăit pe o planetă proprie, într-un basm, o existenţă fără control şi fără limite, o viaţă în care a fost dependent de relaţia cu băieţeii şi de ideea că îşi putea transforma corpul într-un model prin operaţii permanente.

Se putea deplasa înainte şi înapoi şi avea mişcări de dans care au fost imitate de multă lume.
MJ a murit în anul în care Obama a fost ales preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
Acesta a fost primit ca un nou mântuitor al istoriei lumii. MJ nu mai poate dovedi nimic, Obama a realizat deja câţiva paşi curajoşi ai programului său şi avem aşteptări mari de la el.