Iti împrumut aripile mele...

Aţi citit cuvântul meu de săptămâna trecută? Aţi avut şi dumneavoastră vreo trăire de acest fel? Vorbeam de întâlnirea cu îngerii.

Astazi vreau sa va destainui si mai multe despre aceste minunate fiinte dintre cer si pamânt. În cartea mea, "Preotul Spinilor", a carei editie în limba româna va aparea în aceasta toamna, am dezvaluit ceva ce se pastreaza numai în adâncul inimii: taina despre îngerii Domnului. Stiati ca fiecare om se naste sub semnul îngerului sau? Este îngerul zilei tale de nastere. Nu vorbesc despre diversii îngeri pazitori, pe care Dumnezeu ti-i trimite în cele mai diverse situatii în calea ta, începând cu copilaria. Nu, vorbesc despre îngerul tau. Unora li se arata acest înger înca din zilele copilariei, altora abia la o vârsta avansata, altora abia în ziua mortii. Conditia de baza a cunoasterii este: tu trebuie sa îl întâmpini, tu trebuie sa îl asculti si tu trebuie sa fi i pregatit. Si ajungem iar la ideea linistii, despre care am scris atât de mult în acest ziar.

Nu mi-am recunoscut îngerul

Îngerul mamei lui Iisus, Maria, a fost îngerul Gabriel. I s-a aratat fara a–i da de stire, ea l-a ascultat si a avut încredere si i-a dat crezare. Si Maria a fost pregatita. Îngerul Mariei i-a vestit lucruri groaznice: “vei naste un fiu”. Maria s-a speriat, caci nu era prietena cu niciun barbat, cu atât mai putin sa aiba contacte fizice. “Iar acest copil ar fi fiul Domnului”, afirmase îngerul. Fara a sta pe gânduri, Maria era pregatita, neconditionat. Iar cuvântul îngerului s-a adeverit: Isus s-a nascut. Am avut dreptul de a-mi cunoaste relativ târziu îngerul personal. Mai precis, în al doisprezecelea an de lucru cu copiii strazii din România. Sincer sa fiu, l-am întâlnit mai devreme. Dar nu l-am recunoscut. Nu am fost suficient de tacut, nu am fost pregatit sa-i dau ascultare, sau chiar sa cred în el!

Îngerul meu este în realitate un copil

Îngerul zilei mele de nastere este îngerul Enned. El apartine îngerilor celui de al noualea cor al cetelor îngerilor. Ah, am uitat sa va spun ca la îngeri exista o ierarhie. Iar acum, ceea ce este surprinzator, îngerul meu este un copil si el va ramâne tot mereu un copil. Si nici un înger nu este atât de copil ca si el. Enned prinde cu cea mai mare placere mingi, iar aceste mingi sunt, asa cum mi-a demonstrat, suflete. În multe cazuri, sufletul poate fi minge de joc a răului, în mult prea multe cazuri. Un suflet pe calea pierzaniei, un suflet în confuzie. Când în urma cu decenii am parasit o mănăstire romano-catolică, eram dezamagit şi mă credeam pierdut, eram si eu pe o astfel de cale a confuziei, sufeream datorita nenumaratelor confuzii. Dar Enned si-a întrerupt tacerea abia dupa multi ani, în România: el era îngerul care mi-a prins sufl etul, atunci când acesta ameninta sa se surpe. Sufl etul meu a fost mingea pentru Enned. El este îngerul ultimei salvari, îngerul meu care vrea ca nimeni sa nu se piarda.

Eram treaz sau visam ?

Enned abia este perceput de catre oameni, iar demonii râd de el. Ce poate un copil sa reglementeze? Cum spuneam, abia dupa decenii, Enned mi s-a aratat. Acel înger care ma însotise o bucata buna din viata mea. M-am speriat asemeni Mariei, atunci când eu picoteam în gradina casei parohiale. Eram obosit, ma gândeam la multe evenimente groaznice la care am fost expus de ani de zile în România: arestare, amenintare cu moartea, calomnii, sicane... Si deodata, se afl a în fata mea, mic, plapând, aripi fragile ca din portelan, exact un copil. Chipul sau, asemeni celei mai curate ceri, fascinant, de copil, îmbracamintea sa sclipitoare, din mii de perle stralucitoare. Radia mai alb decât cea mai curata zapada glaciara. Raspândea un miros ca cei mai mareti munti si cele mai adânci mari la un loc si ca toate câmpurile de mac din lumea aceasta. Eram treaz sau visam? Sunt Enned, îngerul zilei tale de nastere. Sunt la tine de mult mai mult timp decât poti sa-ti închipui, te cunosc înainte ca tu sa existi, ti-am protejat sufl etul de la surpare de multe ori, ti-am prins mingea vietii. Tu n-ai observat nimic. Nu, i-am raspuns: nu am observat nimic. Iar Enned mi-a povestit situatii din viata mea, în care el a actionat în tacere, dar cu tarie, câteodata chiar a luat pentru scurt timp înfatisare umana, de fi ecare data înfatisare de copil, iar dintr-o data toate acele situatii mi s-au clarifi cat si limpezit. L-am privit, mi-am sters câteva lacrimi si l-am întrebat: ai fost cu adevarat lânga mine, atunci când am avut nevoie de tine...? Cum am supravietuit tuturor acestor ani grei, fara sa te fi recunoscut...? Iar Enned a râs deschis, ca un copil, si mi-a aruncat mingea sufl etului meu, iar în timp ce disparea mi-a strigat: când ti-a mers rau de tot si nu mai stiai ce sa faci, atunci ti-am împrumutat aripile mele.

Ramâneti-mi fideli, pe aripi de înger.
Sper ca în curand sa aveti si dumneavoastra dreptul sa va cunoasteti îngerul.

Al dumneavoastra,
Pater Don Demidoff ICCC*
Preot al Bisericii Catolice Ecumenice Independente Iacobeni
*International Council of Community Churches USA
Parinte al Copiilor strazii Cincu
Strassenpriester der Strassenkinder
www.depeschedondemidoff.com
dondemidoff @web.de