Good-Bye, George!

Good bye George.
La revedere George

În sfârsit, George W. Bush trebuie sa plece.
Nici macar Casa Alba n-a parasit-o la timp. Urmasul sau Barack Obama trebuie sa astepte într-un hotel pâna sa se mute.

A trimis mii de soldati americani la moarte si a adus nesfârsite suferinte familiilor acestora. A sacrificat mii de soldati irakieni într-un razboi fals si a executa mi de civili irakieni. Bineînteles ca si dictatorul irakian Saddam era un setos de sânge si o bestie, dar nu se popate sa începi un razboi cu minciuni si sa înseli o lume întreaga. Politica externa a lui Bush a fost nemiloasa, aroganta, absurda si ideologizata.

De tânar a consumat droguri si a fost dependent de alcool, suspendându-i-se permisul de conducere auto. S-a sustras razboiului din Vietnam. Nimeni nu stie pâna astazi ce a facut în acel timp, când trebuia sa-si serveasca poporul, cum a facut-o tatal sau, presedintele Bush senior, care la 18 ani a mers în al doilea razboi mondial. George Bush, fiul, a fost întreprinzator în industria petrolului si devenit guvernator al Texasului.

Este membru al unei familii avute si influente. Daca deja de atunci a capatat pofta de petrol irakian pentru ca în calitate de presedinte sa declanseze un razboi fals?. În 1966 s-a convertit de la biserica anglicana la metodisti si s-a denumit de atunci un crestin renascut. Porecla sa este Dubya. Astfel a crezut în marea sa "misiune" de apostol salvator al omenirii. Probabil ca Evanghelia lui Isus Hristos n-a fost niciodata tradusa în texana, altfel nu s-ar fi putut numi crestin. Are pe constiinta un milion de irakieni si mii de soldati ai propriului sau popor. Crestin? Si înca si renascut? În mod cinic ar trebui spus ca n-ar fi trebuit sa se recupereze dupa alcoolism, s-a fi salvat viata a peste un milion de
oameni.

Bush lasa în urma lui un popor cu 44 de milioane de americani fara asigurare de sanatate si 6 milioane de someri, al caror numar se va multiplica în mod dramatic. Mostenirea lasata de el a împovarat întreaga lume prin cea mai mare criza bancara de la 1929 încoace si prin colapsul economiei mondiale.

Viata cotidiana a razboiului a dominat de multa vreme Casa Alba. Si angajatii de rang înalt care se perindau în fiecare dimineata în limuzinele lor prin fata domnului Bush, "luptatorii din tufisuri" (tufis = bush în limba engleza) care combat terorismul si distrugerea de arme în lumea întreaga, au aceeasi trasaturi martiale. Înainte terminarii mandatului sau a efectuat un turneu neanuntat, echivalent cu un turneu de ramas bun prin Irak si Afganistan. Este posibil mai mult cinism?

La o conferinta de presa în Bagdad, presedintele SUA a trebuit sa fie acoperit în fata tirurilor: un jurnalist a aruncat în el cu pantofii. Jurnalistul i-a strigat: "acesta este un sarut de adio, câine" în numele vaduvelor si orfanilor pe care i-ai ucis în Irak. Nici n-a fi putut sa existe o despartire mai rusinoasa de un presedinte. Jurnalistul a devenit între timp în Irak erou national. Mii de oameni au demonstrat pentru eliberarea lui.

Într-un discurs de Anul Nou, Bush a vorbit referindu-se la schimbarea iminenta de la Casa Alba despre un an 2009 palpitant si a multumit pentru onoarea de a putea "servi" marea natiune. Presedintele care îsi depune mandatul a numit printre altele promovarea drepturilor si libertatilor omului, întarirea puterii militare si a sigurantei în SUA. LA ce fel de drepturi si libertati se referea? Prizonierii dintr-un lagar din Guantanamo ale caror drepturi si libertati ramân interzise si care nu au avut niciodata parte de un proces? Nu sunt tocmai acestea marile drepturi la libertate?

În cuvântul sau final, Bush îsi exprima nebunia mesianica astfel: "poporul sau, americanii, au facut ca aceasta tara sa fie cea mai minunata de pe lume" Sa nu ti se faca rau la asemenea fraze?

Bush trebuie sa admita ca el cu politica sa externa n-a obtinut nimic în ambele zone de criza. Sa speram ca succesorul sau Obama nu se va lasa impresionat de consilierii înarmati pâna în dinti. Dupa invazie si razboiul nereusit, un presedinte educat trebuie sa-si puna întrebarea: "Ce facem mai departe ?" Viitorul presedinte Barack Obama are în fata un drum deschis peste ruine si victime omenesti. Sa speram ca are pantofi bine pingeliti, în loc de a-i fi aruncati în cap.

Editorul însusi este pastor al Bisericii Catolice Independente din SUA si membru al Consiliului International al Bisericilor Comunitare din SUA.

În cadrul unor alegeri istorice, poporul american a ales un negru ca presedinte, dovada clara ca lumea e satula de sforariile albilor. Niciodata în America nu s-au dus la alegeri atât de multi oameni, îndeosebi negri si tineri, pentru a da acestui presedinte un semn de luare aminte.

În timpul mandatului sau, Bush a fost un promotor decisiv al pedepsei cu moartea. A refuzat gratierea a 152 de condamnati al moarte. Dar oare pentru un crestin nu este valabila porunca Domnului "Sa nu ucizi ?" La alegerea sa în 2000, rezultatul învingatorului a fost mai mult decât controversat. Curtea Suprema a încheiat controversa si cu o motivare dubioasa l-a declarat pe Bush drept câstigator, desi îi lipseau 500.000 de voturi.

Odata cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, Bush si-a modificat profund politica si a crezut ca a gasit un alibi pentru comportamentul sau razboinic. Despotul Slobodan Milosevic a trebuit sa raspunda din 2002 în fata Tribunalului Mondial de la Haga pentru genocidul din Bosnia. În 2006 a murit în mod misterios în celula sa de închisoare. De fapt de ce n-ar putea fi tras la raspundere la fel si un presedinte american ramâne un mister al structurii internationale de putere si a marilor stapâni ai politicii de guvernare mondiala. O guvernare mondiala care a devenit de mult o realitate si care înca
nu poate fi perceputa de catre omul simplu de pe strada. Sigur ca George Bush nu va raspunde în fata tribunalului mondial. El se va retrage la ranch-ul sau din Crawford – Texas.

Sa speram ca nu vom mai auzi nimic despre el.

Adio George. Sa-ti mearga mai bine de acum înainte!