Darurile Sfintei Invieri

Este adevarat, doar cu inima vezi bine. Parintele Teofil e orb, dar prin asta vede mai mult în sufletul credinciosilor. De aceea, îl cauta multi credinciosi din toata tara.

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a daruit noua "viata vesnica si mare mila". "Viata vesnica si mare mila”, sunt daruri ale învierii. "Prea binecuvântata esti, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca prin Cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât si noi am înviat”.

”Iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât si noi am înviat”, si acestea sunt daruri ale învierii Domnului Hristos. Am început rândurile mele, despre darurile învierii Domnului, cu aceste alcatuiri, de la sfintele slujbe, în care se prezinta câteva din darurile învierii Mântuitorului. În continuare, voi prezenta cinci daruri ale învierii Domnului, care se cuprind în sfânta Evangehlie.

1. Bucuria
   În sfânta Evangehie de la Matei, citim că femeile purtătoare de mir, întorcându-se de la mormântul Domnului, au fost întâmpinate de însusi Mântuitorul, Cel ce Înviase, si care le-a zis: ”Bucurati-va”. Cuvântul ”Bucurati-vă” este un cuvânt de salut, pe care îl întrebuintau grecii. Si, pentru ca femeile erau înspaimântate, Fiul lui Dumnezeu le-a zis şi:
2. Nu va temeti
   facând sa dispară frica şi sa se întemeeze curajul.
3. Pacea
   De fiecare dată, când s-a întâlnit Domnul Hristos cu ucenicii Sai, dupa învierea sa, le-a zis: ”Pace voua”. Este vorba despre pacea, pe care le-a fagaduit-o Domnul, când le-a spus: ”Pacea Mea dau voua, Pacea Mea las voua”. Pacea aceasta este pacea pe care Parintii cei sfintii, o prezinta a fi starea de nepatimire, starea de liniste sufl eteasca, pornita din credinta, care si ea este un dar al învierii Domnului
4. Iertarea pacatelor,
   pe care le-a dat-o Domnul si Mântuitorul nostru, ucenicilor sai, când a suflat peste ei si le-a zis. ”luati Duh Sfânt. Carora veti ierta pacatele, se vor ierta si carora le veti tinea, vor fi tinute”. Acestea le citim în sfânta Evangehlie de la Ioan, în capitol al douazecilea.
   
5. Binecuvântarea
   Când pomenesc binecuvântarea, ca dar al învierii, ma gândesc la binecuvântarea de la înaltarea la cer a Domnului Hristos. Caci sfântul Evanghelis Luca, în istorisirea sa, despre înaltarea Domnului, afi rma ca Domnul Hristos, ducându-i pe ucenicii sai pe muntele maslinilor si-a ridicat mâinile si i-a binecuvântat si pe când îi binecuvânta, s-a despartit de ei si s-a înaltat la cer. În continuare, sfântul Evanghelist Luca ne informeaza ca ucenicii, sub binecuvântarea Învatatorului lor, i s-a închinat lui si s-au întors în Ierusalim, cu bucurie mare, si erau totdeauna în templu, laudând si binecuvântând pe Dumnezeu. Întelegem deci, din cele spuse în sfânta Evanghelie, ca binecuvântarea Domnului, aduce închinarea omului si ca binecuvântarea si închinarea, sporesc bucuria din sufl etele ucenicilor. Ca oricare, din darurile sfântei învieri, si binecuvântarea este un dar vesnic, care se revarsa peste toti credinciosii si li se face pricina de bucurie, de pace, de curaj sau netemere, de iertare a pacatelor si de multe alte daruri, care toate se cuprind în binecuvîntarea de la înaltarea Domnului si aduc înmultirea bucuriei si a rugaciunii, rugaciunea fi ind, dupa sfântul Isac Sirul, ”o bucurie care înalta multumire ”.

 

Pentru cuvântul de duminica sunt invitati preoti de orice confesiune creştină